Sunday, April 3, 2011

The Quotable Radu Cosașu: Marilyn

music: Kurt Vile - Peeping Tomboy

Marilyn Monroe in Some Like It Hot (Billy Wilder, 1959)

Am luat în sfîrșit un tren, era iarnă, aveam și ceas și portofel (cred că Billy Wilder terminase "Unora le place jazzul" și Marilyn nu se gîndea la sinucidere, dar nici eu), aveam și delegație semnată de atoțiiubitorul Barbu Gruia și am plecat ca un nebun, nebun de fericire, în reportaj, la muncă, la muncă, la muncă. Am bătut zi și noapte dealurile Moineștilor, vedeam ca și Columb, cu pînzele în vînt, pămînt, pămînt, pămînt și petrol, petrol, petrol - noaptea mă întorceam în orășelul acela trăznind a gaz, nu a gag, nu a haz, nu a jazz, dîrdîiam de fericire, era și frig, și într-o bună seară, intrînd ca un Charlot într-un salon (fără doi de o), să îmbuc ceva, am descoperit - așezîndu-mă lîngă o ușă pe care erau scriși doi de o - unul din cele mai fantastice spectacole din cîte mi-a fost dat să văd în viața-mi, repet, de reporter harnic și talentat. Era o orchestră în restaurantul gazos, un viorist, un violoncelist, un pianist și la tobă, o femeie! O femeie superbă și tristă, trecută de prima copilărie, intrînd într-"a cincea", a destinului, și am fixat-o cu un nod în gît, fără să mai pot mînca, bea și gîndi, o femeie care bătea toba, o tobă bine crăpată, dar o femeie care habar n-avea că o privesc, că sînt înmărmurit ca un perfectibil ce eram. Au cîntat numai tangouri. Ea ținea la tobă ritmul tangoului și nu surîdea. Cred că nu-i plăcea jazz-ul.


Acea femeie -
o pot spune azi, după ce am trecut
prin suficiente față de cîte
voi mai trece, dar am simțit
și "marea trecere" -
era,
       ca-n Platon,
deși niciodată n-am înțeles idealismul lui,
umbra prematură și premonitorie
a celei numite de noi Marilyn Monroe,
poate chiar Marilyn cea de azi,
din cer,
și de aceea, urmărind-o
cu sinceră clănțăneală, vibrînd voios
la tangoul dement al lui Jack Lemmon,
am visat tot timpul
la acela zile cu trei sori în frunte,
la viața-mi aceea minunată
pornită și ea dintr-o hăituială
gîndindu-mă insistent
dacă
         e
            oare
o enormitate estetică a pune
semnul egalității între
tragic și comic.

Radu Cosașu, Ocolul Pămîntului în 100 de știri (Cartea Românească, 1974)

*****


Have you gotten this week's Dilema? It comes with the 5th DVD in the Marilyn Monroe series - Some Like It Hot (with the commentary, too!, which means I'll have to watch it again some time soon). This is the first time I've seen Some Like It Hot. I've always been interested in MM, but I could never watch her movies until recently. The reason is simple: I knew she only got these dumb blonde parts, and I found that to be incredibly sad. But, you know, I really wanted to watch All About Eve, so at the end of last year I caved in and watched a MM movie for the first time. So far I've seen All About Eve, The Asphalt Jungle, The Misfits, Gentlemen Prefer Blondes, How to Marry a Millionaire, Niagara, and Some Like It Hot - exactly in that order (not that it matters).

I've also watched a few documentaries about MM, for research. I had to write about her death for the Dilema dossier, and believe me: it was not easy. I wanted to write sth special about Marilyn. Instead, I ended up with this tedious, tedious text. So my question is: how can you write about Marilyn when so much has already been said and written? Also: how can you write about her (death) without going into tabloid-like details?

*****

Oh, yeah: the dress. Let's not forget the dress!

Marilyn Monroe and The Dress in Some Like It Hot (Billy Wilder, 1959)

No comments: